Oglinda

Mi-a venit acest exemplu, cu oglinda, pentru a explica de ce o "asemanare" sau o reflectie nu este niciodata originalul, oricat de bine l-ar imita.

Atunci cand iti este foame, daca ai de ales intre sanvis si reflectia lui intr-o oglinda, cu siguranta vei alege sanvisul.

De la ideea de icoana care-l reprezinta pe Mantuitor pana la faptul ca fiecare noi trebuie sa-l oglindeasca pe Isus, totul este ok. Problema este atunci cand oamenii aleg oglindirea in locul originalului si primesc cu surprindere si suparare orice critica.

Oricat de buna ar fi imaginea, "foamea" ti-o va stinge doar Isus, si nu oglindirea lui intr-un om sau intr-un zid.

Sa-mi fie ieratat, daca vine dintr-o "superioritate", sentimentul de mila pe care il am fata de oamenii care incearca sa ajunga la Dumnezeu prin icoane si tot felul de ritualuri si superstitii, exact ca de un om care ar incerca sa apuce senvisul din oglinda, lovindu-se cu degetele de sticla rece. Tot acelasi sentiment, dar parca mai estompat, il am fata de cei care se agata de un om al lui Dumnezeu, excluzand o comunicare directa cu El.

Cautati-L, intrebati-L! Era acum cateva zile pe OTV un titlu gen "Magda disparuta de X zile...". Dar unde-i mesajul "Isus s-a ridicat la cer de 2000 de ani! L-a vazut cineva de atunci?". Telefoanele ar trebui sa sune in continuu, sa apara "martori" de pretutindeni:
- "L-am vazut eu azi, a fost cu mine la munca..."
- "Ba nu, a fost cu fata mea la spital."
- "A luat masa cu mine! Si apoi ne-am rugat."

Sper sa-L fi vazut si voi. Eu da, astept sa intru in direct.