Numeri 11:4-34 Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”
Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul. Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la rîşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat, şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: „Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil” până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”[...]
Domnul i-a zis lui Moise: [...] Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului, şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?.”
Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia Sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!” Putem tăia oare atâtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”
Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului [...]
Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri(*). Ei şi le-au întins în jurul taberii. Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
(*)omer = unitate de masura a volumului, avand aproximativ 3,5 - 4 litri
---------------------------------------------------------------------------------------
Povestea Exodului este una deosebit de sugestivă pentru un creştin, întrucât simbolizează ieşirea poporului lui Dumnezeu din robie şi intrarea in pământul făgăduit, binecuvântat. Desigur, puţin stăm noi să ne gândim la asta, căci "realitatea" ne ocupă majoritatea timpului. Însă, dacă aveţi puţin timp să vă uitaţi la această poveste ca la o posibilă reflecţie a vieţii voastre, poate îi veţi da mai multă atenţie atât în întregime cât şi fiecărei opriri în parte.
Pentru cel care a avut răbdare să citească aceste fragmente din cartea Numeri (a patra carte a Vechiului Testament), vreau să fac câteva precizări. Poporul lui Israel ieşise din robie din Egipt prin puterea lui Dumnezeu care şi-a făcut evidentă prezenţa de nenumărate ori: zece urgii peste Egipt, despărţirea Mării Roşii, chiar si această mană care venea noapte de noapte DIN CER. Cu toate acestea, poporul lui Israel se indoia pas cu pas de sprijinul lui Dumnezeu. Suisurile si coborasurile relatiei lor cu Dumnezeu, oscilatiile de la adoratie la lepadare totala erau frecvente. Nici un semn nu era destul de mare incat poporul sa aiba CREDINŢĂ în Dumnezeu. Astfel, deşi această trecere de la robie la binecuvântare trebuie sa aibă loc in 40 de zile, Dumnezeu a transformat perioada in 40 de ani - 1 an pentru fiecare zi, ca să vadă poporul ce înseamnă să fie cu adevărat lipsiti de sprijinul lui Dumnezeu. Şi totuşi, chiar şi în această perioada, Dumnezeu a fost cu Ei.
Revenind la fragmentul citit, mi-a atras atenţia cât de mult urăşte Dumnezeu lăcomia. Ne aflăm în preajma Crăciunului, momentul in care sărbatorim NAŞTEREA LUI ISUS, FIUL LUI DUMNEZEU, iar gandul nostru este doar la "traditiile noastre": tăierea porcului (Ce obicei PĂGÂN asociat naşterii lui Isus !?! Ce ofensă enormă să sacrici un porc cu ocazia amintiriii că Dumnezeu şi-a dat pe singurul FIU sa fie sacrificat pentru NOI!), sarmale, cozonaci, cadouri, cadouri, petrecere etc.
Ce fel de petrecere de ZI de Naştere este aceea in care nu-l inviti pe SĂRBĂTORIT? Cam asta simt ca am facut multi ani de zile, iar anul acesta sper sa fie altfel. Deja ma simt mult mai relaxat ca nu sunt prins in iuresul acesta al cumparaturilor, al concediilor. Dar, de aici si pana la sfinţenia şi credinţa ceruta de Dumnezeu unui creştin, mai e mult.
"Exodul" nu este o călătorie de aici în lumea de "dincolo", ci este în această viaţă. Este călătoria de la lume la Dumnezeu, de la păcat la sfinţenie. Noi decidem dacă ne vom bucura în această viaţă de binecuvântarea Tatălui, dacă-L vom urma pe Isus fară să punem la îndoială şi fără să judecăm voia Lui şi ne vom încrede în El 100%. Şi nu este ca şi cum te laşi pe mâna unui necunoscut, căci faptele Lui sunt scrise şi arată DRAGOSTE faţă de noi.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă Sunt făcute în Dumnezeu.”
Încercaţi deci ca la această "oprire" în exodul vostru către Tatăl, călăuziţi fiind de Isus şi nu de pofte, să nu vă număraţi în ceata celor ce-L mânie. Căci chiar dacă nu simţiţi AZI acea mânie, ea vine:
Matei 4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Acesta nu înseamnă că de Craciun trebuie să fim trişti. Dimpotrivă:
Filipeni 4:4-7 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă! Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Isaia 9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul. Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la rîşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat, şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: „Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil” până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da? De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”[...]
Domnul i-a zis lui Moise: [...] Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului, şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?.”
Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia Sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!” Putem tăia oare atâtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”
Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului [...]
Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri(*). Ei şi le-au întins în jurul taberii. Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
(*)omer = unitate de masura a volumului, avand aproximativ 3,5 - 4 litri
---------------------------------------------------------------------------------------
Povestea Exodului este una deosebit de sugestivă pentru un creştin, întrucât simbolizează ieşirea poporului lui Dumnezeu din robie şi intrarea in pământul făgăduit, binecuvântat. Desigur, puţin stăm noi să ne gândim la asta, căci "realitatea" ne ocupă majoritatea timpului. Însă, dacă aveţi puţin timp să vă uitaţi la această poveste ca la o posibilă reflecţie a vieţii voastre, poate îi veţi da mai multă atenţie atât în întregime cât şi fiecărei opriri în parte.
Pentru cel care a avut răbdare să citească aceste fragmente din cartea Numeri (a patra carte a Vechiului Testament), vreau să fac câteva precizări. Poporul lui Israel ieşise din robie din Egipt prin puterea lui Dumnezeu care şi-a făcut evidentă prezenţa de nenumărate ori: zece urgii peste Egipt, despărţirea Mării Roşii, chiar si această mană care venea noapte de noapte DIN CER. Cu toate acestea, poporul lui Israel se indoia pas cu pas de sprijinul lui Dumnezeu. Suisurile si coborasurile relatiei lor cu Dumnezeu, oscilatiile de la adoratie la lepadare totala erau frecvente. Nici un semn nu era destul de mare incat poporul sa aiba CREDINŢĂ în Dumnezeu. Astfel, deşi această trecere de la robie la binecuvântare trebuie sa aibă loc in 40 de zile, Dumnezeu a transformat perioada in 40 de ani - 1 an pentru fiecare zi, ca să vadă poporul ce înseamnă să fie cu adevărat lipsiti de sprijinul lui Dumnezeu. Şi totuşi, chiar şi în această perioada, Dumnezeu a fost cu Ei.
Revenind la fragmentul citit, mi-a atras atenţia cât de mult urăşte Dumnezeu lăcomia. Ne aflăm în preajma Crăciunului, momentul in care sărbatorim NAŞTEREA LUI ISUS, FIUL LUI DUMNEZEU, iar gandul nostru este doar la "traditiile noastre": tăierea porcului (Ce obicei PĂGÂN asociat naşterii lui Isus !?! Ce ofensă enormă să sacrici un porc cu ocazia amintiriii că Dumnezeu şi-a dat pe singurul FIU sa fie sacrificat pentru NOI!), sarmale, cozonaci, cadouri, cadouri, petrecere etc.
Ce fel de petrecere de ZI de Naştere este aceea in care nu-l inviti pe SĂRBĂTORIT? Cam asta simt ca am facut multi ani de zile, iar anul acesta sper sa fie altfel. Deja ma simt mult mai relaxat ca nu sunt prins in iuresul acesta al cumparaturilor, al concediilor. Dar, de aici si pana la sfinţenia şi credinţa ceruta de Dumnezeu unui creştin, mai e mult.
"Exodul" nu este o călătorie de aici în lumea de "dincolo", ci este în această viaţă. Este călătoria de la lume la Dumnezeu, de la păcat la sfinţenie. Noi decidem dacă ne vom bucura în această viaţă de binecuvântarea Tatălui, dacă-L vom urma pe Isus fară să punem la îndoială şi fără să judecăm voia Lui şi ne vom încrede în El 100%. Şi nu este ca şi cum te laşi pe mâna unui necunoscut, căci faptele Lui sunt scrise şi arată DRAGOSTE faţă de noi.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă Sunt făcute în Dumnezeu.”
Încercaţi deci ca la această "oprire" în exodul vostru către Tatăl, călăuziţi fiind de Isus şi nu de pofte, să nu vă număraţi în ceata celor ce-L mânie. Căci chiar dacă nu simţiţi AZI acea mânie, ea vine:
Matei 4:17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Acesta nu înseamnă că de Craciun trebuie să fim trişti. Dimpotrivă:
Filipeni 4:4-7 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă! Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Isaia 9:6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
